Extractia Chirurgicala a Dintilor Inclusi

Un dinte inclus este un dinte care nu a erupt complet și rămâne blocat total sau parțial în osul maxilar sau mandibular. Molarii de minte (al treilea molar) sunt cei mai frecvent incluși, dar și caninii sau premolarii pot avea această problemă.

Cui se adresează tratamentul pentru dinți incluși?

Această intervenție este recomandată pacienților care prezintă:
• Durere recurentă în zona unui dinte inclus.
• Infecții frecvente (pericoronarită, abcese dentare).
• Înghesuirea dinților din cauza presiunii exercitate de molarii incluși.
• Chisturi dentare sau resorbție osoasă asociată cu un dinte inclus.
• Dificultăți în masticație sau disconfort în timpul vorbirii.
• Pierderea osoasă sau deteriorarea dinților vecini din cauza unui molar impactat.

Vârsta ideală pentru intervenție

• Cel mai frecvent, molarii de minte apar între 17 și 25 de ani.
• Extracția este recomandată în această perioadă, deoarece rădăcinile nu sunt complet dezvoltate, iar osul este mai puțin dens, ceea ce facilitează intervenția.
• După 30-35 de ani, extracția devine mai dificilă, cu un timp de recuperare mai lung și riscuri mai mari.
• Dacă un molar inclus nu creează probleme, se poate monitoriza prin radiografii periodice.

Indicații pentru extracția dinților incluși

• Durere persistentă sau recurentă în zona molarilor de minte.
• Infecții repetate cauzate de un molar parțial erupt (pericoronarită).
• Înghesuirea dinților frontali, mai ales în cazul unui tratament ortodontic.
• Carii pe molarul inclus sau pe dintele vecin din cauza igienei deficitare.
• Prezența unui chist sau a unei formațiuni tumorale în jurul dintelui inclus.
• Molari de minte impactați orizontal, care pot deteriora rădăcinile dinților vecini.

Contraindicații

• Boli cronice necontrolate (diabet sever, boli cardiovasculare, tulburări de coagulare).
• Infecții acute în zona extracției, care necesită tratament preoperator.
• Sarcina, dacă intervenția nu este urgentă.
• Osteoporoza sau tratamente cu bifosfonați, care cresc riscul de osteonecroză.
• Lipsa simptomelor, dacă molarii de minte nu cauzează probleme.

Tehnici chirurgicale utilizate

1. Extracția simplă

• Se efectuează dacă molarul este parțial erupt.
• Se face sub anestezie locală, iar dintele este îndepărtat cu forcepsul și elevatorul dentar.
• Procedura durează 10-20 de minute.

2. Extracția chirurgicală

• Se utilizează pentru dinții complet incluși sau impactați.
• Etape:
1. Incizie în gingie pentru expunerea dintelui.
2. Îndepărtarea osului din jurul dintelui, dacă este necesar.
3. Secționarea dintelui în fragmente mai mici, pentru extracția mai ușoară.
4. Sutura gingiei pentru a facilita vindecarea.
• Se efectuează sub anestezie locală sau sedare intravenoasă.
• Durata: 30-60 de minute.

Limitele intervenției chirurgicale

• Nu previne înghesuirea dentară în totalitate dacă există și alte cauze ortodontice.
• Nu corectează problemele ortodontice, ci doar previne agravarea acestora.
• Recuperarea depinde de vârsta pacientului și complexitatea extracției.

Așteptări realiste

• Disconfortul și inflamația sunt normale în primele 3-7 zile.
• Majoritatea pacienților își reiau activitățile normale în 3-5 zile.
• Gingia se vindecă complet în 2-3 săptămâni.
• Osul maxilar sau mandibular se regenerează complet în 3-6 luni.

Interval de timp pentru vindecare

1. Primele 24 de ore:

• Se formează cheagul de sânge necesar pentru vindecare.
• Pacientul trebuie să evite clătirea puternică și fumatul.
2. Primele 3-7 zile:

• Inflamația atinge punctul maxim în 48 de ore.
• Durerea poate fi controlată cu analgezice.
• Dacă s-au folosit fire resorbabile, acestea încep să se dizolve.
3. 2-3 săptămâni:

• Țesutul gingival se vindecă complet.
• Alimentele dure trebuie evitate până la regenerarea completă a zonei.
4. 3-6 luni:

• Osul maxilar sau mandibular se reface complet.
• În cazuri rare, pot apărea goluri osoase care necesită tratament suplimentar.

Complicații posibile

1. Alveolita uscată

• Apare dacă cheagul de sânge se dislocă prea devreme, expunând osul.

• Se manifestă prin durere severă la 3-5 zile după extracție.
• Tratamentul implică pansamente locale și analgezice.
2. Infecție postoperatorie

• Se manifestă prin febră, durere persistentă și puroi la locul extracției.
• Necesită tratament antibiotic și, uneori, drenaj chirurgical.
3. Leziuni nervoase

• În cazul extracției molarilor inferiori, există riscul de afectare a nervului alveolar inferior, cauzând amorțeală temporară sau permanentă la nivelul buzei inferioare sau limbii.
4. Sângerare prelungită

• Este normală în primele ore, dar dacă persistă peste 24 de ore, trebuie consultat medicul.
5. Deschiderea sinusului maxilar

• Poate apărea la extracția molarilor superiori, mai ales dacă rădăcinile sunt aproape de sinus.
• Necesită sutură specială și evitarea suflării nasului timp de 2 săptămâni.

Concluzie

Extracția dinților incluși, în special a molarilor de minte, este o procedură comună și sigură atunci când este efectuată de un specialist. Intervenția poate preveni probleme dentare serioase, cum ar fi infecțiile recurente, înghesuirea dinților sau formarea chisturilor.
Dacă ai molari incluși și prezinți simptome, consultă un stomatolog sau un chirurg oro-maxilo- facial pentru o evaluare și un plan de tratament personalizat.